Visul unei femei.

Fiecare femeie isi programeaza viitorul,are acel vis feminin. Fiecare femeie viseaza la doi parinti minunati care inca se iubesc,care ii pot oferi o lectie de viata. Apoi viseaza la o iubire nebuna,prima iubire. Isi doreste ca acea iubire sa fie prima si ultima,sa treaca timpul asa,sa fie impreuna mereu,crezand ca nimic nu le va putea nimici fericirea. Viseaza la o cerere in casatorie desprinsa din povesti,o luna de miere pe o plaja insorita,cu vreme perfecta,cu cabana la malul marii (in care nu va intra si apa :) ). Va locui intr-o casa mare,cu ferestre imense,prin care va putea privi in fiecare seara apusul soarelui alaturi de el. Copii vor fi perfecti,vor fi doi. Femeia viseaza sa imbatraneasca frumos alaturi de prima ei iubire.

Visul unei femei nu este doar o poveste,este realitate. Femeia va fi motivata in a-si indeplini visul,il va urma toata viata,insa cel mai probabil va ajunge la maturitate si va realiza ca orice vis ramane doar un vis.

Nevoie.

Dintotdeauna am avut o problema cu inceputul unui text. Niciodata nu reusesc sa ma decid care este introducerea cea mai potrivita. Asa cred ca este si intr-o relatie,cautam sa gasim cel mai frumos inceput si incercam sa evitam monotonia. Nu,nu este cazul meu,nu am ajuns inca acolo. Povestea mea e mai simpla si in acelasi timp complicata.

M-am decis greu,la fel cum patesc cu introducerile. Am ajuns intr-un punct intens al iubirii..Punctul in care puteam sa fac orice pentru el. Dar asta conteaza mai putin. Am trecut prin 3 zile de incercare groaznice in care nu am vorbit deloc din motive obiective. Ce sentimente m-au incercat? Sentimente de disperare. Daca este bine,daca a dormit,daca a mancat..Banalitati pentru unii,important pentru mine. Cred ca dependenta suna prea dur,prea exagerat,insa cuvantul potrivit este "nevoie". Nevoia de a sti daca totul este bine.

Distanta este cea de-a doua incercare groaznica,insa de data aceasta mai groaznica a fost revederea. Asteptarile mele nu s-au implinit,asa incat am  rabufnit asa cum fac de obicei. Probabil acesta este unul din defectele mele majore (sau poate o calitate mai bizara).

Nu stiu cat de constructive sunt incercarile,insa pe mine m-au distrus complet aceste zile. Poate vor fi constructive pe viitor, acum am doar un suflet plin de tristete si dezamagire.

iubire..

      

  De obicei  este foarte greu pentru mine să vorbesc despre sentimente în general. Am trecut prin momente minunate,de neuitat,speciale,dificile de-a lungul vieţii şi uşor sau greu am trecut peste toate. Acum sunt oarecum motivată. Poate e mult spus,dar aşa este. Te am pe tine.. Eşti pentru mine un refugiu de care aveam nevoie pentru că nu trec tocmai printr-o perioadă uşoară. Atunci când sunt cu tine mă simt în siguranţă,chiar fericită. Şi te iubesc ! Da, eu chiar te iubesc..        

       Te iubesc pentru că mă accepţi aşa cum sunt eu,pentru că ai grijă de mine,pentru că mă faci să zâmbesc,pentru că mă enervezi,mă oftici,mă superi şi mă împaci.. Te iubesc pentru că ştii să îţi ceri iertare atunci când ştii că ai greşit,pentru că mă iubeşti,mă alinţi,mă cerţi,mă săruţi pe obraz şi mă strângi în braţe...
       În final îmi doresc să nu te pierd. Ai intrat în sufletul meu şi acum faci parte din el.

Mă enervezi pentru că nici măcar nu ştiu cum sa încep. Nu te mai suport pentru ca nu eşti cum îmi doresc să fii, ai gesturi urâte, nu-mi place cum vorbeşti sau cum te comporţi . Mereu am impresia că nu mă asculţi şi că nu mă bagi în seamă . Când am nevoie de tine nu eşti,iar când vreau să fiu singură mă sufoci. Mă dezamăgeşti tot mai mult în fiecare zi. Aş vrea să îţi spun atât de multe dar nu te simt în stare să înţelegi sentimentele mele; tu de fapt nu m-ai înţeles niciodată şi nu mă aştept să mă înţelegi acum. Aş vrea uneori să te las în voia sorţii ,dar ştiu că fără mine nu poţi,aşa cum nici eu poate nu aş putea. Oricum e doar un joc de cuvinte din care tu nu poţi să înţelegi decât faptul că te dispreţuiesc cu toată fiinţa mea şi mi-aş fi dorit să nu te cunosc,sa mă laşi în indiferenţa mea; să nu fi plâns cu tine sau să îţi povestesc tot ce simt. Şi atunci ? Atunci lăsăm timpul pur şi simplu să treacă pentru a vindeca tot.. sau nu. Cui îi mai pasă ? Ţie? Sau mie? Aş vrea să mai cred în acel devotament care ne-a legat într-un timp atât de profund. Atât de profund încât cred că la un moment dat m-am înecat cu fiinţa ta,simţeam că te ştiu dintotdeauna. Dar m-am înşelat. În fiecare zi cunosc un alt „TU” . Niciodata nu o să îţi vorbesc despre aceste sentimente aruncate într-un Word nenorocit , Aşa încât să nu îmi ceri mie explicaţii , să nu mă întrebi, să nu vorbeşti, să nu spui nimic ! Şi totuşi însemni atât de mult..

Mulţumesc

Când am fost la pământ , ai făcut totul să fii acolo pentru mine.Ce pot să spun ? Dacă ai dubii, în caz că nu ai observat , şi eu aş face acelaşi lucru . Vreau să-ţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut chiar dacă nu ţi-am mai spus niciodată. Vreau doar să-ţi mulţumesc,tu ai fost mereu acolo când am avut nevoie de cineva.Aş minţi,aş încerca doar pentru tine şi ştii că aşa este.Trebuie să ştii că sunt momente în care nu vorbesc despre ce simt,dar apreciez toate lucrurile pe care le faci pentru mine..

21.09.2010

În spatele fiecărui sentiment se ascunde o minciună.

O dimineaţă din viaţa Laurei şi a Gianinei ...

0k. Deci mai sunt 2 zile până începe şcoala şi nu pot să nu mă gândesc la ce ne aşteaptă . Cu ocazia asta mai scriu un post stupid pe blog :)) .

0 luăm de la capăt:
°°ne trezim la 6:30 dimineaţa (:|
°°ne întâlnim în staţie.
°°murim de frig până vine autobuzul x(
°°şi când coborâm...VICTORIEE!! Cafea la magazin :X :x
°°urcăm 2 etaje... 8-|
°°ne cerem scuze :"> de întârziere ...
°°şi când ne ducem în bancă ne uităm urât şi zicem : "Da` ce am avut ceva de scris pe azi? :O "