luni, 1 iulie 2013

Visul unei femei.

Fiecare femeie isi programeaza viitorul,are acel vis feminin. Fiecare femeie viseaza la doi parinti minunati care inca se iubesc,care ii pot oferi o lectie de viata. Apoi viseaza la o iubire nebuna,prima iubire. Isi doreste ca acea iubire sa fie prima si ultima,sa treaca timpul asa,sa fie impreuna mereu,crezand ca nimic nu le va putea nimici fericirea. Viseaza la o cerere in casatorie desprinsa din povesti,o luna de miere pe o plaja insorita,cu vreme perfecta,cu cabana la malul marii (in care nu va intra si apa :) ). Va locui intr-o casa mare,cu ferestre imense,prin care va putea privi in fiecare seara apusul soarelui alaturi de el. Copii vor fi perfecti,vor fi doi. Femeia viseaza sa imbatraneasca frumos alaturi de prima ei iubire.

Visul unei femei nu este doar o poveste,este realitate. Femeia va fi motivata in a-si indeplini visul,il va urma toata viata,insa cel mai probabil va ajunge la maturitate si va realiza ca orice vis ramane doar un vis.

miercuri, 26 iunie 2013

Nevoie.

Dintotdeauna am avut o problema cu inceputul unui text. Niciodata nu reusesc sa ma decid care este introducerea cea mai potrivita. Asa cred ca este si intr-o relatie,cautam sa gasim cel mai frumos inceput si incercam sa evitam monotonia. Nu,nu este cazul meu,nu am ajuns inca acolo. Povestea mea e mai simpla si in acelasi timp complicata.

M-am decis greu,la fel cum patesc cu introducerile. Am ajuns intr-un punct intens al iubirii..Punctul in care puteam sa fac orice pentru el. Dar asta conteaza mai putin. Am trecut prin 3 zile de incercare groaznice in care nu am vorbit deloc din motive obiective. Ce sentimente m-au incercat? Sentimente de disperare. Daca este bine,daca a dormit,daca a mancat..Banalitati pentru unii,important pentru mine. Cred ca dependenta suna prea dur,prea exagerat,insa cuvantul potrivit este "nevoie". Nevoia de a sti daca totul este bine.

Distanta este cea de-a doua incercare groaznica,insa de data aceasta mai groaznica a fost revederea. Asteptarile mele nu s-au implinit,asa incat am  rabufnit asa cum fac de obicei. Probabil acesta este unul din defectele mele majore (sau poate o calitate mai bizara).

Nu stiu cat de constructive sunt incercarile,insa pe mine m-au distrus complet aceste zile. Poate vor fi constructive pe viitor, acum am doar un suflet plin de tristete si dezamagire.