Din nou am eşuat în călătoria mea spre obţinerea imposibilului . Vremea de afară nu a fost de partea mea:vântul nu m-a lăsat să înaintez,ploaia nu a încetat o clipă,ceaţa mi-a acoperit ochii să nu mai pot vedea cărarea spre fericire...Câteva frunze de toamnă s-au aşezat în faţa mea şi strigau intr-una : "Pe aici nu se trece !! " .
Ce puteam să fac ? M-am lăsat din nou împinsă de vântul rece ce îmi străpungea spatele şi m-a dus într-un loc umed şi pustiu . Acolo copacii toţi mă priveau miraţi. Mă întrebau de Bacovia : "Unde e Bacovia ? De ce nu ne mai scrie poezii când plouă ? " . Inima din mine striga disperată să tac din gură. Am tăcut.
Toată natura mă privea ciudat. Frunzele dansau parcă pe muzica lui Clayderman , se izbeau de pământul rece şi rămâneau acolo ,ţipau după ajutor,poate o creangă le va agăţa din nou .Dar nu! Copacii bătrâni şi grei erau prea ocupaţi să îl plângă pe Bacovia .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu