Mulţumesc pentru...nimic

Mulţumesc!

Cât de subtil am încercat să îţi spun în fiecare zi, în fiecare conversaţie pe care am avut-o.. 

Dar nu ai vrut să auzi, nu ai vrut să crezi, nu ai vrut pur şi simplu...nimic!

Dar nu este nimic. Probabil voi mai suferi tot la fel încă o vreme. Şi mă voi ruga ca într-o zi să vrei să înţelegi. Nu ştiu încă dacă îmi doresc să simţi şi tu ce am simţit eu în fiecare moment de nepăsare şi neştire din partea ta... Pentru că nu ştiu dacă eşti atât de puternic încât să rezişti şi tu cum am rezistat eu.  Nici măcar nu voi mai încerca să îţi spun cât de rău m-a durut pentru că mi-a ajuns cât am tras de noi în atâta timp, mi-a ajuns cât am încercat să îţi explic că nu e bine ceea ce faci. Oricum există de fiecare dată un motiv pentru tot. Nu voi judeca asta.. Fiecare trece prin momente dificile,ai avut dreptate. Dar oare nu am trecut împreună şi peste altele, poate mai grele? Ai uitat? Probabil că da.

Sunt sigură că vei înţelege într-o zi. Sper doar să nu fie prea târziu...Pentru noi.

Scrisoare pentru TINE

Dragule,

În fiecare zi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că te-am întâlnit, pentru că fără tine chiar nu ştiu ce aş fi făcut în unele momente!

Să ştii că orice cuvânt,gest sau faptă pe care am facut-o nu a fost cu rea intenţie, am vrut sa îţi fie bine, pentru că te iubesc şi pentru că trebuie să fiu acolo oricând, să pot să mă bucur alături de tine, dar şi să te trag de mână atunci când alegerea făcută nu este una bună. Iar tu ştii asta! Ştii cât de mult ţin la tine şi că vreau să îţi fie bine...să ne fie bine. Te rog să rămâi aşa cum te-am cunoscut, să rămâi omul de care m-am îndrăgostit: hazliu, glumeţ, simpatic, drăgăstos, alintat, orgolios, încăpăţânat, dar serios, perseverent, un om de încredere.

Te rog să mă ierţi pentru vorbele pe care le-am spus şi poate te-au supărat.Poate nu am ştiut cum să exprim sentimentul pe care îl simţeam.. Dar tu vei înţelege ce am vrut să îţi spun. Pentru că tu mă cunoşti cel mai bine. Tu eşti singurul din lumea asta care ştie ce simt numai uitându-se în ochii mei, doar auzindu-mi vocea, doar citind un sms banal... Şi vei înţelege..pentru că mă iubeşti. Şi pentru că te iubesc! Te iubesc tare mult!

Cu dragoste, 
Iubita.

Visul unei femei.

Fiecare femeie isi programeaza viitorul,are acel vis feminin. Fiecare femeie viseaza la doi parinti minunati care inca se iubesc,care ii pot oferi o lectie de viata. Apoi viseaza la o iubire nebuna,prima iubire. Isi doreste ca acea iubire sa fie prima si ultima,sa treaca timpul asa,sa fie impreuna mereu,crezand ca nimic nu le va putea nimici fericirea. Viseaza la o cerere in casatorie desprinsa din povesti,o luna de miere pe o plaja insorita,cu vreme perfecta,cu cabana la malul marii (in care nu va intra si apa :) ). Va locui intr-o casa mare,cu ferestre imense,prin care va putea privi in fiecare seara apusul soarelui alaturi de el. Copii vor fi perfecti,vor fi doi. Femeia viseaza sa imbatraneasca frumos alaturi de prima ei iubire.

Visul unei femei nu este doar o poveste,este realitate. Femeia va fi motivata in a-si indeplini visul,il va urma toata viata,insa cel mai probabil va ajunge la maturitate si va realiza ca orice vis ramane doar un vis.

Nevoie.

Dintotdeauna am avut o problema cu inceputul unui text. Niciodata nu reusesc sa ma decid care este introducerea cea mai potrivita. Asa cred ca este si intr-o relatie,cautam sa gasim cel mai frumos inceput si incercam sa evitam monotonia. Nu,nu este cazul meu,nu am ajuns inca acolo. Povestea mea e mai simpla si in acelasi timp complicata.

M-am decis greu,la fel cum patesc cu introducerile. Am ajuns intr-un punct intens al iubirii..Punctul in care puteam sa fac orice pentru el. Dar asta conteaza mai putin. Am trecut prin 3 zile de incercare groaznice in care nu am vorbit deloc din motive obiective. Ce sentimente m-au incercat? Sentimente de disperare. Daca este bine,daca a dormit,daca a mancat..Banalitati pentru unii,important pentru mine. Cred ca dependenta suna prea dur,prea exagerat,insa cuvantul potrivit este "nevoie". Nevoia de a sti daca totul este bine.

Distanta este cea de-a doua incercare groaznica,insa de data aceasta mai groaznica a fost revederea. Asteptarile mele nu s-au implinit,asa incat am  rabufnit asa cum fac de obicei. Probabil acesta este unul din defectele mele majore (sau poate o calitate mai bizara).

Nu stiu cat de constructive sunt incercarile,insa pe mine m-au distrus complet aceste zile. Poate vor fi constructive pe viitor, acum am doar un suflet plin de tristete si dezamagire.

iubire..

      

  De obicei  este foarte greu pentru mine să vorbesc despre sentimente în general. Am trecut prin momente minunate,de neuitat,speciale,dificile de-a lungul vieţii şi uşor sau greu am trecut peste toate. Acum sunt oarecum motivată. Poate e mult spus,dar aşa este. Te am pe tine.. Eşti pentru mine un refugiu de care aveam nevoie pentru că nu trec tocmai printr-o perioadă uşoară. Atunci când sunt cu tine mă simt în siguranţă,chiar fericită. Şi te iubesc ! Da, eu chiar te iubesc..        

       Te iubesc pentru că mă accepţi aşa cum sunt eu,pentru că ai grijă de mine,pentru că mă faci să zâmbesc,pentru că mă enervezi,mă oftici,mă superi şi mă împaci.. Te iubesc pentru că ştii să îţi ceri iertare atunci când ştii că ai greşit,pentru că mă iubeşti,mă alinţi,mă cerţi,mă săruţi pe obraz şi mă strângi în braţe...
       În final îmi doresc să nu te pierd. Ai intrat în sufletul meu şi acum faci parte din el.

Mă enervezi pentru că nici măcar nu ştiu cum sa încep. Nu te mai suport pentru ca nu eşti cum îmi doresc să fii, ai gesturi urâte, nu-mi place cum vorbeşti sau cum te comporţi . Mereu am impresia că nu mă asculţi şi că nu mă bagi în seamă . Când am nevoie de tine nu eşti,iar când vreau să fiu singură mă sufoci. Mă dezamăgeşti tot mai mult în fiecare zi. Aş vrea să îţi spun atât de multe dar nu te simt în stare să înţelegi sentimentele mele; tu de fapt nu m-ai înţeles niciodată şi nu mă aştept să mă înţelegi acum. Aş vrea uneori să te las în voia sorţii ,dar ştiu că fără mine nu poţi,aşa cum nici eu poate nu aş putea. Oricum e doar un joc de cuvinte din care tu nu poţi să înţelegi decât faptul că te dispreţuiesc cu toată fiinţa mea şi mi-aş fi dorit să nu te cunosc,sa mă laşi în indiferenţa mea; să nu fi plâns cu tine sau să îţi povestesc tot ce simt. Şi atunci ? Atunci lăsăm timpul pur şi simplu să treacă pentru a vindeca tot.. sau nu. Cui îi mai pasă ? Ţie? Sau mie? Aş vrea să mai cred în acel devotament care ne-a legat într-un timp atât de profund. Atât de profund încât cred că la un moment dat m-am înecat cu fiinţa ta,simţeam că te ştiu dintotdeauna. Dar m-am înşelat. În fiecare zi cunosc un alt „TU” . Niciodata nu o să îţi vorbesc despre aceste sentimente aruncate într-un Word nenorocit , Aşa încât să nu îmi ceri mie explicaţii , să nu mă întrebi, să nu vorbeşti, să nu spui nimic ! Şi totuşi însemni atât de mult..

Mulţumesc

Când am fost la pământ , ai făcut totul să fii acolo pentru mine.Ce pot să spun ? Dacă ai dubii, în caz că nu ai observat , şi eu aş face acelaşi lucru . Vreau să-ţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut chiar dacă nu ţi-am mai spus niciodată. Vreau doar să-ţi mulţumesc,tu ai fost mereu acolo când am avut nevoie de cineva.Aş minţi,aş încerca doar pentru tine şi ştii că aşa este.Trebuie să ştii că sunt momente în care nu vorbesc despre ce simt,dar apreciez toate lucrurile pe care le faci pentru mine..